Către,
Judecătoria
Sectorului 4 Bucuresti
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul
…., identificat cu C.I. seria …, avand CNP.... si adresa de email.... (sau telefonul...), domiciliat în BUCURESTI, str….. , adresa unde
vă solicit comunicarea tuturor actelor de procedură,
in
contradictoriu cu Directia Generala de Politie Locala Sector 4
formulez,
în termen legal, prezenta
PLÂNGERE
Împotriva
procesului-verbal seria….. din data de 27.03.2014, încheiat de agentul
constatator ILIE DOINA, din cadrul Directiei Generale de Politie Locala Sector
4, prin care vă solicit:
In
principal:
1) anularea
procesului-verbal sus-menţionat şi, pe cale de consecinţă anularea măsurii de
sancţionare a subsemnatului cu 4 puncte-amendă, în valoare de 340 RON, şi cu 3
puncte de penalizare şi restituirea sumei de 170 RON achitată cu titlu de
amendă către bugetul local.
2) anularea
dispozitiei de ridicare si obligarea Poliţiei Locale sector 4 Bucureşti sa-mi
plateasca suma 496 lei cu titlu de despagubiri civile pentru daune materiale,
actualizata cu rata inflatiei.
In subsidiar, înlocuirea sancţiunii aplicate
subsemnatului cu măsura avertismentului pentru următoarele
MOTIVE
In fapt, in data de
27.03.2014 am parcat auto nr….. pe trotuar in str….
Mentionez ca nu era niciun indicator de
avertizare ridicari auto in zona. Trotuarul fiind ingust nu se poate lasa
spatiu chiar de 1 m pentru trecerea pietonilor iar pe carosabil nu se putea
parca intrucat as fi incurcat traficul rutier.
Vazand
ca masina a disparut m-am dus la AUTOSAL EXPERT S.R.L., unde am fost obligat sa
achit suma de 496 RON pentru a recupera masina, o suma enorma pentru niste
servicii nesolicitate si pentru care legea cere sa existe un contract intre
parti. Iar Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale nu permite unei
firme private sa incaseze taxe si amenzi in numele autoritatilor, caci nu se
poate privatiza atributia statului de a aplica pedepse.
La AUTOSAL EXPERT S.R.L. am primit PROCESUL
VERBAL si BONUL de casa unde sunt mentionate serviciile oferite dar nu si o
Dispozitie de ridicare.
Prin acest proces verbal din 27.03.2014 am
fost sanctionat pentru fapta comisa in aceeasi data:
„A stationat
voluntar vehicolul. cu nr…. marca OPEL in interv orar 9:21 – 9:28 pe trotuar
fara a asigura cel putin 1m pentru circulatia pietonala, fiind inregistrat cu
ajutorul mijlocului tehnic marca NIKON, seria 40289456. certificat cu nr. 283.”
Fapta comisa este prevazuta de art.142 lit N din RAOUG 195/2002 ( „Se
interzice oprirea voluntara a vehiculelor pe trotuar, daca nu se asigura spatiu
de cel putin 1 m pentru circulatia pietonilor”) si la sanctionarea ei apar
doar articolele din lege privind amenda si punctele de penalizare, nu si actul
normativ in baza caruia s-a ridicat masina.
Codul
rutier prevede la art. 64 din OUG 195/2002 ca se ridica vehiculele stationate
neregulamentar „pe partea carosabila”, deci NU pe trotuar, iar fapta de a nu
asigura spatiu de 1 m pe trotuar se sanctioneaza doar cu amenda.
Prin procesul-verbal mai sus amintit am fost
sancţionat cu 4 puncte de amendă, în cuantum de 340 RON şi 3 puncte de
penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
În
principal,
1.Solicit
anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu
respecta condiţiile de formă impuse de lege şi, pe cale de consecinţa, anularea
măsurii de sancţionare a subsemnatului cu 4 puncte-amendă, în valoare de 340 de
RON, şi cu 3 puncte de penalizare şi restituirea sumei de 170 RON achitată cu
titlu de amendă către bugetul local.
In primul
rand, in procesul verbal nu s-a realizat o descriere concreta a faptei ci
doar s-a reprodus textul legal din art. 142 lit. N din RAOUG 195/2002, “nu a
asigurat un spatiu de cel putin 1 m pentru circulatia pietonala.”
In practica judiciara s-a considerat ca
reproducerea textului legal care sanctioneaza presupusa fapta ilicita nu
reprezinta o descriere a faptei contraventionale.
Astfel
„descrierea concreta a faptei contraventionale prin reproducerea textului care
o incrimineaza nu echivaleaza cu
descrierea ei efectiva intrucat, in absenta descrierii modalitatii concrete, a
actiuniilor omisiunii ce infrange legea, nu se pot determina circumstantele
savarsirii, urmarile ei, gradul real de pericol social, gradul culpei si in
consecinta nici individualiza sanctiunea” – Decizia nr. 412/R/CA/2005 a
Tribunalului Bihor.
De
asemenea „trecerea in procesul verbal de constatare a continutului
dispozitiilor art. 2 lit. g din Decretul
nr. 153/1970 nu reprezinta o consemnare a faptei savarsite, deoarece acestea
reprezinta doar temeiul legal al stabilirii faptelor contraventionale, care
n-au fost descrise in procesul verbal respectiv” – Sentinta civila nr. 5461/1970
si Sentinta civila nr. 5462/1970 ale Judecatoriei Sector 4 Bucuresti; idem
Decizia nr. 130/R/CA/2007 a Tribunalului Bihor.
Se
incalca astfel art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001:
„Procesul-verbal de constatare a contravenţiei
va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenţionale cu
indicarea datei, orei si a locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea
tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la
evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Sancţiunea pentru această
neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din OG 2/2001,
conform căruia “Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea
agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul
persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite
si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage
nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
In
plus, in procesul verbal mai sus mentionat numele agentului constatator este scris
ILIZIBIL.
In al
doilea rand, procesul verbal nu contine explicit masura ridicarii auto, asa
cum prevede art. 180, alin. (1) din RAOUG nr. 195/2002: „(1) Procesul verbal de
contraventie va contine in mod obligatoriu: descrierea faptei
contraventionale...; sanctiunea complementară aplicată şi/sau măsura
tehnico-administrativă dispusă;” iar ridicarea auto este o masura
tehnico-administrativa, conform art. 97, alin. (1), lit. d din OUG nr.
195/2002.
In al
treilea rand, conform art. 16, alin. (1) din OG nr. 2/2001: „(1)
Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu:
...descrierea faptei...precum si aratarea tuturor imprejurarilor..; indicarea
actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;”
Acelasi
lucru este prevazut si de art. 180, alin. (1) din RAOUG 195/2002.
In
procesul verbal nu apare insa niciun act normativ privind sanctionare cu
ridicarea auto a faptei descrise in procesul verbal si prevazuta de art. 142 lit
N din RAOUG 195/2002, tocmai pentru ca in Codul rutier aceasta fapta se
sanctioneaza doar cu amenda, nu cu ridicarea auto.
Doar
in Dispozitia de ridicare se adauga actul normativ local care stabileste
procedura de ridicare auto in sectorul 4, adica HCL S4 nr. 37/2008 dar acest
act normativ nu figureaza si in procesul verbal de constatare a contraventiei,
care reprezinta unicul act probator al contraventiei, conform OG 2/2001.
Potrivit
practicii judiciare: „Lipsa elementelor obligatorii ale PV de contraventie,
inclusiv descrierea faptei contraventionale, nu poate fi completata prin acte
extrinseci PV de contraventie.” (Decizia nr. 226/R/CA/2006 a Tribunalului
Bihor).
„Actul
normativ OG nr. 2/2001 nu prevede posibilitatea completarii mentiunilor
procesului verbal de contraventie cu constatarile cuprinse in alte inscrisuri”
(Sentinta nr. 1341/14.05.2009 Judecatoria Targu Neamt).
În al
patrulea rând, fapta pentru care am fost sancţionat a fost constatata si
inregistrata in absenta mea, cu un mijloc tehnic certificat (aparat foto), de
aceea procesul verbal trebuia sa imbrace alta forma decat modelul din anexa nr.
1A si anume, anexa nr. 1D.
Astfel,
potrivit art. 181 din Reg. de Aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice: „(1) In situaţia in care fapta a fost constatata cu ajutorul
unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat
metrologic, politistul rutier incheie un proces-verbal de constatare a
contravenţiei, potrivit modelului prevazut in anexa nr.1D, dupa prelucrarea
inregistrarilor si stabilirea identitaţii conducatorului de vehicul.
Nerespectarea condiţiilor de formă în ceea ce priveşte încheierea unui
proces-verbal de contravenţie duce la nulitatea sa. Mai mult, din punct de
vedere formal, se poate observa faptul ca procesul verbal nu a fost incheiat la
fata locului.
In
sfarsit, organul care a constatat contraventia si a aplicat amenda
contraventionala nu este cel limitativ prevazut de dispozitiile OUG 195/2002
privind circulatia pe drumurile publice.
Astfel,
art. 2 din acest act normativ precizeaza:
“Indrumarea,
supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile
publice se fac de catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al
Politiei Romane, care are obligatia sa ia masurile legale in cazul in care
constata incalcari ale acestora”.
Mai
mult, aceste dispozitii se coroboreaza
si cu cele ale art. 109 alin. 1:
“Constatarea
contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul
rutier, iar in punctele de trecere a frontierei de stat a Romaniei, de catre
politistii de frontiera”.
Prin
urmare, neexistand exceptii de la regula, masurile de sanctionare nu pot fi
dispuse de alt organ decat cel al politiei rutiere. Or, in mod evident, in
cazul de fata , politia locala si-a depasit atributiile, motiv pentru care
intervine nulitatea absoluta a procesului verbal.
Prin
urmare, procesul-verbal de constatare a contravenţiei săvârşită de subsemnatul
a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat
fiind unul nelegal, şi pe cale de consecinţă, solicit anularea acestuia şi, pe
cale de consecinţă, a sancţiunilor dispuse în cadrul acestuia, inclusiv
restituirea sumei de 170 RON achitata cu titlu de amenda către bugetul local.
2. Măsura
tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu
nerespectarea procedurii legale si, prin urmare, solicit anularea dispozitiei
de ridicare.
În
acest sens, invoc prevederile art. 64, art. 97, art. 128 si 135 din O.U.G. nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit cărora:
„Art. 64: (1)Poliţia rutiera poate
dispune ridicarea vehiculelor staţionate
neregulamentar pe partea carosabila.
Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizeaza
de catre administraţiile publice locale sau de catre administratorul drumului
public, dupa caz.; (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de poliţia rutiera in
condiţiile prevazute la alin.(1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Deci
Politia Rutiera are competenta sa dispuna ridicarea vehiculelor stationate
neregulamentar pe partea carosabila, NU pe trotuar.
Acest fapt este prevazut si de HCL S4 nr. 37/2008, anexa 1, actul
normativ in baza caruia a fost ridicata masina:
Art. 1. (1) Vehiculele staţionate neregulamentar pe domeniul
public (carosabil, trotuare, spaţii verzi etc.)
din Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti şi care constituie un obstacol pentru circulaţia publică, sunt
supuse ridicării, transportului şi depozitării lor în spaţii special amenajate,
până la eliberarea acestora proprietarilor sau îndeplinirea formalităţilor
legale de valorificare.
(5) Sunt supuse procedurilor prevăzute la alin. (1) şi vehiculele staţionate pe trotuar, dacă
nu asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor sau pe spaţiile
verzi, ce fac parte din domeniul public de pe teritoriul Sectorului 4.
Art. 2. Constatarea
staţionarii neregulamentare pe domeniul public (carosabil, trotuare, spaţii verzi etc.) din
Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti care constituie un obstacol pentru
circulaţia publică a vehiculelor se efectuează conform legii, de către Poliţia Rutieră. Restul parcărilor
nelegale se constată de către Poliţia Comunitară.
Art. 4. Operaţiunile de ridicare, transport, depozitare şi
eliberare a vehiculelor se execută numai de către operatorul care a obţinut
atribuirea contractului de achiziţie publică. Aceste operaţiuni se pot realiza numai pe baza Dispoziţiei scrise de
ridicare întocmită de către agentul constatator din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti
şi prin care s-a dispus ridicarea vehiculelor. Agentul constatator asistă pe
toată perioada derulării operaţiunilor de ridicare a vehiculelor de către
operatorul autorizat.
Astfel
ca procesul verbal si Dispozitia de ridicare, emise de Politia Locala, incalca
atat OUG 195/2002 cat si HCL S4 nr. 37/2008, actul normativ in baza caruia a
fost ridicat autovehiculul, motiv pentru care solicit anularea procesului
verbal si a Dispozitiei de ridicare.
In
baza art. 2 din OG 2/2001, Curtea de Apel Ploiesti a stabilit prin Decizia nr.
1398 din 21.10.2009, ca un Consiliu Local nu poate stabili contraventii
prevazute si in Codul rutier si, prin urmare, competenta aplicarii sanctiunilor
contraventionale o au numai politistii din cadrul Serviciului Rutier, nu si cei
de la Politia comunitara.
Conform art. 64, alin (3) din OUG 195/2002,
ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera se realizeaza potrivit
procedurii stabilite prin Regulament. Or, la ora actuala, Regulamentul de
aplicare a OUG 195/2002 este stabilit prin HG 1391/2006 si nu spune nimic
despre procedura de ridicare a vehiculelor.
Politia
nu avea dreptul sa dispuna ridicarea masinii mele deoarece masura
tehnico-administrativa a ridicarii, mentionata in art. 97 alin. (1) lit. d) din
OUG. 195/2002 republicata., nu poate fi luata decât cu respectarea dispozitiei
din art. 64 alin. (3) din aceeasi OUG 195/2002 rep. Or, actul normativ indicat,
anume Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 rep., nici cel adoptat prin H.G.
85/2003, nici cel actual in vigoare, adoptat prin H.G. 1391/2006, nu au nicio
asemenea norma.
Prin
urmare, Politia – agentul constatator – a luat o masura tehnico-administrativa
ce, potrivit legii in temeiul careia a emis-o, nu are mecanismul legal de
aducere la indeplinire, fiind, pentru aceasta, nelegala.
Art. 64 nu se refera la Regulamentul unei
Hotarari de Consiliu Local, cum este HCL S4 nr. 37/2008, care decide ridicarea
auto pe baza Dispozitiei de ridicare in loc de Proces verbal, contrar
prevederilor Ordonantei Guvernului privind sistemul juridic al contraventiilor,
OG 2/2001 si care nu respecta principiul ierarhiei actelor normative.
Art. 135 din OUG
195/2002 precizeaza ca prin "regulament" se intelege Reg. de Aplicare
a OUG 195/2002, aprobat prin HG
1391/2006.
Prin
urmare, doar Guvernul are competenta de a stabili procedura de ridicare, si NU
un Consiliu Local, prin HCL.
De
asemenea, se incalca art. 2 din O.G. 2/2001 care prevede:
(2)
Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc
si se sanctioneaza contraventii in
toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii
prin lege, in masura in care in
domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau
hotarari ale Guvernului.
(5): Hotararile consiliilor locale sau
judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au
stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept.”
De
aceea Curtea de Apel Cluj a stabilit prin Decizia nr. 4829 din 18.11.2011 ca
„OG 2/2001 este un act juridic cu forta unei legi ordinare, derogari de la
acest act normativ se pot realiza doar prin acte normative de acelasi rang.
Hotararile de Consiliu local (in speta HCL nr 149/2009 privind ridicarea
masinilor) nu au statut de lege speciala si trebuie sa nu contina dispozitii
contrare legilor constitutionale, organice sau ordinare, sa intervina strict in
limitele competentelor teritoriale si materiale ale organului emitent si sa
respecte ierarhia fortei juridice a actelor normative de stat.”
De
asemenea, s-a stabilit ca „este esential impotriva legii fundamentale
imputernicirea unei persoane juridice de drept privat cu executarea unei
functii de constrangere prin forta, proprie numai autoritatilor Statului Roman
desemnate in acest sens prin lege.
O
entitate de drept privat nu poate desfasura activitati prin care sa dispuna
punerea in aplicare a legilor Statului Roman ori prin care sa impieteze asupra
proprietatii private exercitand puteri de autoritate publica. Conform Legii
31/1990, art. 1, privind societatile comerciale, persoanele juridice cu scop
patrimonial se organizeaza in vederea efectuarii de acte de comert, fiind
contrar legii si ordinii de drept ca unei persoane juridice de drept privat
sa-i fie incredintata forta publica proprie numai Statului Roman, prin
organismele sale” – Sentinta civila nr. 279/CA din 19.09.2007 a Tribunalului
Satu Mare.
Art.
97: (1) In cazurile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta, politistul
rutier dispune si una dintre urmatoarele masuri tehnico-administrative:
d)
ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar
Ridicarea
autoturismului este deci o masura tehnico-administrativa iar art. 97, alin.(6) OUG nr. 195/2002
prevede: “Procedura aplicarii masurilor tehnico-administrative se stabileste
prin regulament.” Se refera la RAOUG nr. 195/2002, care, la art. 180, alin. (1)
stabileste: “Procesul verbal va contine in mod obligatoriu descrierea faptei
contraventionale, (…), sanctiunea complementara aplicata si/sau masura
tehnico-administrativa dispusa.”
Insa
procesul verbal contestat nu face vorbire de vreo masura cu privire la
ridicarea autoturismului, motiv pentru care ridicarea a fost ilegala si
abuziva.
Potrivit
practicii judiciare: „ Avand in vedere ca prin PV nu s-a dispus si masura
tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, instanta apreciaza
ca nu poate dispune inlaturarea acestei masuri, ci ineficienta juridica a
acesteia se deduce din anularea procesului verbal ” (sentinta nr. 1341/14.05.2009
a judecatoriei Targu Neamt; Decizia din 31.03.2009 a Tribunalului Buzau).
In
conditiile in care nu se respecta includerea masurii tehnico administrative in
procesul verbal intocmit, acesta este lovit de nulitate absoluta, caci a produs
petentului o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acestuia,
deoarece petentul este lipsit de posibilitatea de a ataca sanctiunea de
ridicare auto.
In
timp ce masurile tehnico administrative au un caracter de regula preventiv,
sanctiunea contraventionala complementara are intotdeauna un caracter punitiv,
avand scopul de inlaturare a unei stari de pericol.
De
asemenea, ridicarea autoturismului, potrivit Codului rutier este o sanctiune
care intervine pentru nerespectarea dispozitiilor cu privire la stationare.
Pana in 2007 masura ridicarii auto era chiar considerata ca o sanctiune
complementara (dat fiind caracterul ei punitiv, similar unei sanctiuni penale),
pe cand acum este vazuta ca o masura tehnico administrativa, in timp ce
imobilizarea vehicului este prevazuta de art. 96 din Codul rutier ca sanctiune
complementara. Este evident ca ridicarea auto este mai grava decat imobilizarea
autovehicului, care este o sanctiune complementara si deci se aplica
obligatoriu prin acelasi proces verbal prin care se aplica si sanctiunea
principala a amenzii sau avertismentului.
Cu
privire la acest aspect, intr-o decizie de referinta a practicii judiciare
(Decizia nr. 3241/2010 a Curtii de Apel Cluj) se arata:
„(...) Masura de ridicare a autovehiculelor
stationate neregulamentar este legal stabilita tot in urma savarsirii unei
contraventii. (...) Ca atare, o asemenea masura ar trebui dispusa intotdeauna
numai prin procesul verbal prin care se sanctioneaza o contraventie referitoare
la regimul de stationare al autovehiculelor”.
Art.128: (1) Autoritaţile
administraţiei publice locale au urmatoarele atribuţii: d) stabilesc
reglementari referitoare la regimul de acces si circulaţie, staţionare si
parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliţiei rutiere”.
Procedura
de ridicare a vehiculelor stationate neregulamentar in sectorul 4 este
Regulamentul din HCL sector 4 nr. 37/2008, anexa 1, care prevede la art. 4 ca
ridicarea se face pe baza Dispozitiei scrise de ridicare, ca apoi se va intocmi
o Nota de constatare si „operatorul va imortaliza in format digital, foto, din
cel putin patru unghiuri diferite, starea vehiculului”.
La art.
1, alin (5) din HCL sector 4 nr. 37/2008, se prevede ridicarea si a vehiculelor
care nu asigura spatiu de minim 1m pe trotuar pentru circulatia pietonilor.
Insa
aceeasi contraventie cu nerespectarea spatiului de minim 1m pe trotuar este si
in Codul Rutier (la art. 142, lit N din RAOUG 195/2002, mentionat in PV si in
Dispozitia de ridicare) si are alte sanctiuni decat cea din HCL. Astfel HCL S4
nr. 37/2008 incalca art. 2 din OG 2/2001, deci este nelegala si, prin urmare,
Dispozitia de ridicare emisa in baza acestei HCL devine nula.
O
interdictie nu poate fi dispusa prin mai multe acte normative, fiecare cu
puterea sa diferita si cu efecte diferite, pentru ca un om nu poate fi egal in
fata unor legi contrare ce reglementeaza fix acelasi lucru – art. 16 din
Constitutie.
Domnule Presedinte,
Faţă
de prevederile legale mai sus menţionate, măsura ridicării autoturismului a
fost una nelegală, pentru următoarele motive:
1.Regulamentul
de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, nu prevede nimic despre
procedura ridicarii auto, la care se refera art. 64, alin (3) din OUG 195/2002,
ce prevede ridicarea de pe partea carosabila.
2)
Prin Regulamentul mentionat la art. 64, alin (3) din OUG 195/2002 se intelege
RAOUG nr. 195/2002 (conform art. 135 din OUG 195/2002) si NU regulamentul
aprobat de HCL S4 nr. 37/2008, care stabileste ca se ridica si autovehiculele
stationate pe trotuar si ca ridicarea se face pe baza unei dispozitii de
ridicare emise de politia locala.
3)
Regulamentul din HCL S4 nr. 37/2008
incalca art. 2 din OG nr. 2/2001:
(2) Prin hotarari ale autoritatilor
administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza
contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt
stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu
sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale
Guvernului.
(5)
Hotararile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor
municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea
principiilor prevazute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept”.
4) OG
nr. 2/2001 prevede ca procesul verbal este singurul act prin care se constata
si se sanctioneaza o contraventie, deci dispozitia de ridicare stabilita
printr-un Regulament aprobat prin Hotarare de Consiliu Local nu respecta aceste
prevederi. Se incalca astfel principiul ierarhiei actelor normative.
5)
Procesul verbal nu contine explicit masura ridicarii auto, asa cum prevede art.
180 din RAOUG nr. 195/2002: „(1) Procesul verbal de contraventie va contine in
mod obligatoriu: descrierea faptei contraventionale...; sanctiunea
complementară aplicată şi/sau măsura tehnico-administrativă dispusă;” iar
ridicarea auto este o masura tehnico-administrativa, conform art. 97, alin. (1),
lit. d din OUG nr. 195/2002.
Faţă de cele menţionate mai sus, apreciez ca
măsura ridicării autoturismului în ceea ce mă priveşte a fost dispusa şi
efectuata cu nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în materie,
determinând astfel ca suma de bani achitată de subsemnatul în vederea
eliberării autoturismului sa fie nejustificata din punct de vedere juridic,
ceea ce a determinat o micşorare a patrimoniului subsemnatului fără existenta
unui temei legal.
În
aceste condiţii, consider ca prin obligarea nejustificata la plata taxei de 496
RON de către subsemnatul către SC AUTOSAL EXPERT SRL în vederea ridicării
autoturismului ca urmare a dispoziţiei agentului politiei locale sector 4 in
acest sens, Directia Generala de Politie
Locala Sector 4 mi-a provocat un prejudiciu material.
Fata de aceasta împrejurare, solicit
instanţei angajarea răspunderii civile delictuale a DGPLSector 4 pentru prejudiciul material provocat, si
obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu, conform art. 998 - 999 Cod
Civil. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a DGPL Sector 4, sunt
întrunite condiţiile cumulative după cum urmează:
(i)
existenta unei fapte ilicite – aceasta condiţie se verifica prin dispunerea
masurii tehnico-administrative de ridicare a autoturismului cu nerespectarea
procedurii prevăzute de lege
(ii)
existenta unui prejudiciu – suma de bani achitata de subsemnatul in vederea
eliberării autoturismului a fost nejustificata din punct de vedere juridic,
determinând o micşorare a patrimoniului propriu fără existenta unui temei
legal;
(iii)
existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
(iv)
existenta vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul – în acest caz, vinovăţia
se rezulta din culpa agentului constatator in dispunerea măsurii de ridicare a
autoturismului
Sub
aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menţionat că un proces-verbal de
constatare şi de sancţionare a contravenției nu poate face, prin el însuşi,
dovada existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, acest
proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea
contravenţiei.
În
lumina jurisprudenței CEDO, contravenţiile referitoare la circulația pe
drumurile publice sunt încadrate în sfera ”acuzaţiilor în materie penală” la care
se referă primul paragraf al art. 6 CEDO.
Jurisprudenta CEDO , care defineste acuzatia in materie penala in raport
de trei criterii alternative: calificarea in dreptul intern, natura faptei si
gradul de severitate al sanctiunii aplicate, a statuat ca acuzatia in materie
penala include si domeniul contraventional (Anghel contra Romaniei, 2007; Lutz
contra Germaniei, 1987; Otzurk contra Germaniei, 1984).
Caracterul
penal al contraventiei este de asemenea dovedit si de severitatea pedepsei
aplicate (hotarârea Ozturk contra Germaniei).
In
acest sens, trebuie notat ca sanctiunea aplicata mie este amenda de 340 RON
plus 496 RON (eliberarea masinii), adica
un total de 836 RON, suma cu mult peste minimul amenzii penale prevazute de
art.63 C.pen.
Conform
Art 6 CEDO, rezultă că subsemnatul beneficiez de prezumtia de nevinovatie, deci
nu sunt obligat să-mi dovedesc nevinovăţia, sarcina probei revenind
intimatului, care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în
procesul-verbal de contravenţie sunt întemeiate şi corespund realităţii.
Solicit
Onoratei instanţe să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei Nota
de constatare precum şi planşa foto facuta la ridicarea vehiculului (art.8 din
HCL S4 nr.37/2008 prevede foto facute din minim 4 unghiuri, laterale, fata si
spate). De asemenea, solicit obligarea intimatei sa depuna la dosar toate
inscrisurile in temeiul carora a constatat si sanctionat contraventia si,
totodata, sa depuna la dosar masuratorile efectuate in stabilirea faptei sanctionate,
sa indice instrumentul folosit la masuratoare si sa depuna copii dupa
certificatul metrologic al respectivului instrument si atestarile operatorului.
Pentru
toate aceste considerente, vă solicit respectuos să anulaţi procesul verbal
pentru motivele arătate mai sus ca nelegal şi netemeinic, cat si Dispozitia de
ridicare emisa abuziv de politia locala sector 4.
In
subsidiar, solicit înlocuirea sancţiunii aplicate subsemnatului cu măsura
avertismentului.
Subsemnatul
am avut o conduită corectă până în prezent, astfel că mi se poate aplica o
sancţiune mai uşoară, în speţă avertismentul.
Chiar
si textul legal, art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea
aplicării unei sancţiuni proporţionale cu “gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de
modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea
produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de
celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Astfel,
având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecinţelor negative in
urma faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor
persoane sau prejudicii), precum si circumstanţele personale ale subsemnatului
se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu măsura avertismentului.
Sanctiunea
ridicarii auto aplicata pentru stationarea vehiculului pe trotuar este totusi
prea severa, prin suma totala de 836 RON (340 RON amenda + 496 RON taxa de
ridicare), mult mai mare ca salariul minim brut de 850 RON si prin ingerinta in
dreptul de proprietate.
Pentru acestea, vă solicit respectuos să
înlocuiţi sancţiunea aplicată subsemnatului cu măsura avertismentului şi, pe
cale de consecinţă, să dispuneţi obligarea intimatei DGPL Sector 4 la repararea
prejudiciului material cauzat subsemnatului, constând în taxa de 496 RON
achitată către S.C. AUTOSAL EXPERT S.R.L.
În drept, invoc
dispoziţiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin.
(3) din OG. nr. 2/2001, art. 180,181 din RAOUG. nr. 195/2002, art. 64, 97 si
135 din OUG 195/2002, art. 1, 4 si 5 din HCL S4 nr. 37/2008.
În
dovedire, solicit proba cu înscrisuri.
Depun
prezenta plângere, în două exemplare, unul pentru instanţă şi unul pentru comunicare.
Solicit
soluţionarea prezentei plângeri şi in lipsa mea, in temeiul art. 242 alin. 2
CPC.
În
anexă, fotocopii de pe procesul-verbal seria…., din data de 27.03.2014; bonul
fiscal nr.28, care atestă achitarea taxei de 496RON către S.C. AUTOSAL EXPERT S.R.L.
, chitanţa nr.ACC000000243085 care atestă achitarea amenzii de 170 RON în 48 de
ore de la comunicarea procesului-verbal; copie CI; chitanta platii taxei de
timbru 20 lei; (foto de la locul faptei – DACA E CAZUL)
Data
PETENT
Nume….
Semnatura...................................
Sunt de parere ca d-l avocat recomandat de dvs. nu este competent. De cazul meu nu s-a ocupat mai deloc, nu a trimis actele la timp si asa am pierdut procesul. In plus cheltuiala a fost mult mai mare.
RăspundețiȘtergereEu nu-l recomand pe d-l. Cristian Ioan.